Imatge presa de la xarxa
Poema d’ELISABETA ISANOS traduït
del romanésal català per PERE BESSÓ
LA CONSULTA
He begut llargament un suc com el paper,
un riu blanc s’ha estés en mi,
per assenyalar-me la Utopia,
posant-hi rúbrica amb negreta,
sent una veu dolça de dona
dient sobre quin lloc vola,
quines ombres
deixen les muntanyes,
com espurneja
l’arena del possible Sahara,
miratge aparegut per a perdre’s
encotillat en crostes de silencis,
trobat en mi i no en cap mapa.
El meu poema encara no escrit d’ahir.
CONSULTUL
Băut-am lung o zeamă ca hârtia,
un fluviu alb s-a răspândit în mine,
ca ei să-mi deseneze Utopia,
punând pe ea parafa cu aldine,
aud o voce dulce de femeie
spunând deasupra cărui loc se zboară,
ce umbre lasă munții, cum scânteie
nisipul din posibila Sahară,
mirajul apărut ca să se piardă
încorsetat în cruste de tăceri,
aflat în mine și pe nici o hartă.
poemul meu încă nescris de ieri.
(NOILE POEME DIN OMBRIA, 2016)
No hay comentarios:
Publicar un comentario