ELISABETA ISANOS
Poema
d’ELISABETA ISANOS traduít del romanés al català per PERE BESSÓ
ESTRANYA
Ella no deixa de córrer per la
ciutat buscant-se
a la cafeteria del centre de la
joventut,
a la Universitat, en avingudes
i carrers,
pels atzucacs de castanyers,
espera i tem, tem i espera
que en el cristal que trucarà
s’encendrà una llum
i la veu amiga preguntarà:
“Maria, ets tu?”
com si no hagueren passat els trenta anys.
Però la seua tímida mà no bat
cap finestra,
cansada i com una estranya
torna a casa on no hi ha llar.
STRĂINA
Ea aleargă mult prin oraș căutându-se
la cofetăria din centrul tinereții,
la Universitate, pe bulevarde și străzi,
prin fundături cu castani,
speră și se teme, se teme și speră
că în geamul la care va bate
se va aprinde o lumină
și vocea prietenă va întreba:
“Maria, tu ești?”
ca și cum n-ar fi trecut cei treizeci de ani.
Dar mâna ei sfioasă nu atinge
nici o fereastră,
vlăguită și la fel de străină
se întoarce la casa unde nu e
acasă.
(NOILE
POEME DIN OMBRIA, 2016)