martes, 3 de enero de 2017

ESTRANYA

ELISABETA ISANOS




Poema d’ELISABETA ISANOS traduít del romanés al català per PERE BESSÓ


ESTRANYA


Ella no deixa de córrer per la ciutat buscant-se
a la cafeteria del centre de la joventut,
a la Universitat, en avingudes i carrers,
pels atzucacs de castanyers,
espera i tem, tem i espera
que en el cristal que trucarà
s’encendrà una llum
i la veu amiga preguntarà:
“Maria, ets tu?
com si no hagueren passat els trenta anys.
Però la seua tímida mà no bat cap finestra,
cansada i com una estranya
torna a casa on no hi ha llar.



STRĂINA


Ea aleargă mult prin oraș căutându-se
la cofetăria din centrul tinereții,
la Universitate, pe bulevarde și străzi,
prin fundături cu castani,
speră și se teme, se teme și speră
că în geamul la care va bate
se va aprinde o lumină
și vocea prietenă va întreba:
“Maria, tu ești?
ca și cum n-ar fi trecut cei treizeci de ani.
Dar mâna ei sfioasă nu atinge nici o fereastră,
vlăguită și la fel de străină
se întoarce la casa unde nu e acasă.

(NOILE POEME DIN OMBRIA, 2016) 

No hay comentarios:

Publicar un comentario