LLOC DE REPÒS

Imatge presa de la xarxa

LLOC DE REPÒS

(A Haralambie Moraru, in memoriam)

Quan el foc crema els camins s’acaben,
resten en una part allà on el cos
es deixa avall per acompanyar
el rellotge de cera de la nit.

Quan el foc crema el turó es fa més petit,
tot desapareix i es redueix al cercle
en què encaixa aquest cos extenuat
i la flama duta al cel, allà al seu mestre.

Quan el foc crema, ja no hi ha res,
només foscor al voltant, sense cap espai,
potser aquesta nit que no ens ha rebut
haurà decidit per nosaltres on descansar.

Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

LOC DE ODIHNĂ

(lui Haralambie Moraru, in memoriam)

Când focul arde drumurile se sfârșesc,
rămân într-o parte acolo unde trupul
se lasă jos pentru a petrece
ceasul de ceară al serii.
.
Când focul arde dealul se face mai mic,
totul dispare și se reduce la cercul
în care încape trupul acesta trudit
și flacăra dusă la cer, la al său stăpân.

Când focul arde nu mai există nimic,
doar întuneric în jur, fără de nici un spațiu,
poate că noaptea cea care nu ne-a primit

a hotărât pentru noi unde să ne odihnim.