Poema d’ELISABETA ISANOS
traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
INTERIOR
Si poguera amagar-me sota la
pell de llum,
el vellut i els violins serien
del color del temps que morí,
neva amb torres de vori,
somia’m
que sóc en la teua consciència
com un pensament,
tinguda sota moll càstig
en l’infern suau
que toque amb llavis confosos,
fins que comence a escoltar amb
els ulls
i em pose a les orelles
les ulleres de la mar.
INTERIOR
Dacă aș putea să mă furișez pe sub pielea luminii,
catifea și viorele ar fi,
de culoarea timpului care a
murit,
ninge cu turnuri de fildeș,
visează-mă tu,
să fiu în sinea ta
ca un gând,
ținută sub pedeapsa alintătoare,
în infernul blând
pe care-l ating cu buze prostite,
până încep să aud cu ochii
și îmi pun la urechi
lentilele mării.
(‘NOILE POEME DIN OMBRIA’)
